Prin abisul înghețat,
Adesea am trecut.
Mă cunoșteau demonii toți,
Eu nu m-am cunoscut.
O secundă și a fost de ajuns,
Ei ușor în inimă mi-au pătruns…
În fiecare noapte s-a simțit din nou,
Singurătatea eternei penitențe pusă în tablou.
Simt, mă zbat și nu-s fericit,
Pentru ca ea este totul de care am fugit.
Beau, fumez și mă tem,
Sunt atât de mic și prins într-un ghem.
Leave a Reply